Elefantul african

Elefantul african

Cartea nr. 2

Mamifere                                                                                                

Ø ORDIN: Proboscidea

Ø FAMILIE: Elephantidae

Ø GEN SI SPECIE: Loxodonta africana

 

Caracteristici mai importante:

·        Dimensiuni coporale

Talie:  -     masculul: Maxim 3 metrti

-         femela: Proportional mai mica

Greutate corporala:

- masculul: 6 tone

- femela    : 4 tone

·        Reproducerea

Maturtatea sexual: La varsta de 14-15 ani

Perioada de de imperechere:  Tot timpul anului

Durata genstatiei: 22 luni

Numar puiilor lao fatare: 1

·        Mod de viata

Comportament:  Traiesc pasnic, organizat in familii

Sunete emise: Marait grav, in caz de agitatie emite un sunet puternic ,,de trompeta”

Hrana:  Exclusiv plante: iarba, lastari, legume, crengi subtiri

Durata vietii:  Aproximativ 70 de ani

·        Specii inrudite

Elefantul Indian ( Elephas indicus), care esre ceva mai mic decat ruda sa Africana.

      Elevantul African este cel mai mare si puternif mamifer terestru, dar cu certitudinea sic el mai sociabil. Traieste pasnic in grupuri alcatuire din familii.

     Desi elefantul African este la origine un animal al savanelort, multumita capacitate sale deosebite de adaptare si-a gasit adapost si in regiunile cu habitate variate, aflate la sud de tara sa, Sahara. Se stabileste doar in apropierea surselor de apa si a locurilor de scaldat.       

Alimentatia si mod de hranire

     Elefantul este un animal exclusive ierbivor. Consuma cele mai variate tipuri de ierburi, fructe, cregi si lastari. Le aduna in manunchiuri cu trompa, le smulge si tot cu ajutorul trompei si le baga in gura. Are numa cativa dinti, acestia fiindu-I de folos la macinarea hranei.

     Daca un elefant isi pierde toti dintii, in mod siguri va muri de foamne; acest lucru se intampla de regula, in jurul varstei de 70 ani.

     Nu este surprinzator faptul ca elefantul are un apetit extreme de dezvolta, deoarece necesita cantitati mari de hrana. Prefera sa manance si sa bea apa in timpul noptii, dimineata devreme si seara, dar se hraneste in timpul deplasarii, smulgand in mers manunchiuri mari de iarba si fruze.

Mod de viata:

      Elefantii au un pronuntat comportament sociabil si traiesc in legaturi familial stranse. Relatiile dintre ei ei sunt atat de stranse incat chiar isi “inmormanteaza” rudele, acoperindu-le cu crengi. Le si jelesc, tinand un fel de priveghi timp de cateva ore.

     Femelele si puii traiesc in grupuri familial conduse de femela ce prezinta grad de rudenie cu toti membrii grupului.

     Tineretul mascul este exclus din familie in momentul atingerii maturitatii sexuale. Acestia vor duce in continuare  o viata de “burlaci”  in diferite grupuri. Masculii adulti traiesc singuri, fiind primiti in familie, pentru o scurta perioada de timp, doar in momentul in care una din female intra in calduri.

     Chiar daca strabat distante mari, grupurile nu se indeparteaza de sursa de apa. Aceasta deoarece elefantiilor nu numai ca le place sa bea apa, dar si sa se scalde in ea, in fiecare seara, daca e posibil.

     Dupa scaldat elefantii isi cern pamant uscat pentru pielea umeda. Stratul de prafi si argila format in acest fel I protejeaza impotriva ciupiturilor de insect.

Reproducerea:

     Elefantii se imperecheaza pentru prima oara la varsta de 14-15 ani. Din ritualul curtarii face parte si exprimarea atractie. Un astfel de gest este, de exemplu, cand femela si masculul se tachineaza reciproc cu trompetele. De regula dupa 22 luni de la imperechere se naste un singur pui. Acesta are o talie de aproximativ 85 cm, iar greutatea corporala de 110 kg.

     Puiul suge o perioada de cel putin doi ani si ramane alaturi de familie chiar si dupa nasterea urmatorului pui. O felela fata o data la patru ani, astfel incat de multe ori este inconjurata de 2 sau chiar trei pui de varste diferite, de la nou-nascut pana la pui de doisprezece ani. Daca puiul este atacat, femela grabeste sa-l apere hotarata.

Mod de comunicare:

     Daca elefantii aflati in cautare hranei nu se vad unii pe altii in tufisuri, se anunta reciproc ca sunt in regula emitand sunete grave, mormaite. In trecut aceste zgomote erau considerate ghioraituri de foame, dar astazi stim ca sunetele provin din nas, faring si profunzimea trompei. Indata ce elefantul sesizeaza un pericol, isi anunta colegii prin faptul ca nu mai scoate nici un sunet.

     Eventualele conflicte dintre animale, sunt solutionate de regula in mod pasnic. Animalul aflat pe o treapta inferioara, se da la o parte din fata superiorului, de indata ce acesta face un gest de amenintare cum ar fi infasurarea triompei sau starnirea prafului cu picioarele. In astfel de moment se pot auzi si sunetele de trompeta caracteristice elefantilor.

     Gesturi de amenintare si asemanatoare sunt folosite si pentru alungarea inamicilor.  

       Stiati ca…

•          Elefantul poate consuma chiar si 225 kilograme de iarba intr-o singura zi si poate sa bea pana la 136 litri de apa la o singura ocazie.
•          Cel mai mare coltde fildes despre care s-a relevant vreodata, a avut 3,1 metri lungime si 105 kilograme.
•          Elefantul alearga mai repede decat omul si are rezistenta deosebita, alearga cu o viteza de 8-9 km/ora mai multe ore in sir fara sa se odihneasca. Un grup aflat in migrare poate strabate chiar si 80 de kilometri intr-o zi.
•          In perioadele secetoase cu putina apa, elefantii scurma pamantul nisipos si uscat al alibiei raurilor. Folosesc picioarele, trompa si coltii pentru a aduce apa la suprafata. Putine alte animale au aceasta capacitate, printre acestea si vizurele melivor.