Elefantul african

Elefantul african

Cartea nr. 2

Mamifere                                                                                                

Ø ORDIN: Proboscidea

Ø FAMILIE: Elephantidae

Ø GEN SI SPECIE: Loxodonta africana

 

Caracteristici mai importante:

·        Dimensiuni coporale

Talie:  -     masculul: Maxim 3 metrti

-         femela: Proportional mai mica

Greutate corporala:

- masculul: 6 tone

- femela    : 4 tone

·        Reproducerea

Maturtatea sexual: La varsta de 14-15 ani

Perioada de de imperechere:  Tot timpul anului

Durata genstatiei: 22 luni

Numar puiilor lao fatare: 1

·        Mod de viata

Comportament:  Traiesc pasnic, organizat in familii

Sunete emise: Marait grav, in caz de agitatie emite un sunet puternic ,,de trompeta”

Hrana:  Exclusiv plante: iarba, lastari, legume, crengi subtiri

Durata vietii:  Aproximativ 70 de ani

·        Specii inrudite

Elefantul Indian ( Elephas indicus), care esre ceva mai mic decat ruda sa Africana.

      Elevantul African este cel mai mare si puternif mamifer terestru, dar cu certitudinea sic el mai sociabil. Traieste pasnic in grupuri alcatuire din familii.

     Desi elefantul African este la origine un animal al savanelort, multumita capacitate sale deosebite de adaptare si-a gasit adapost si in regiunile cu habitate variate, aflate la sud de tara sa, Sahara. Se stabileste doar in apropierea surselor de apa si a locurilor de scaldat.       

Alimentatia si mod de hranire

     Elefantul este un animal exclusive ierbivor. Consuma cele mai variate tipuri de ierburi, fructe, cregi si lastari. Le aduna in manunchiuri cu trompa, le smulge si tot cu ajutorul trompei si le baga in gura. Are numa cativa dinti, acestia fiindu-I de folos la macinarea hranei.

     Daca un elefant isi pierde toti dintii, in mod siguri va muri de foamne; acest lucru se intampla de regula, in jurul varstei de 70 ani.

     Nu este surprinzator faptul ca elefantul are un apetit extreme de dezvolta, deoarece necesita cantitati mari de hrana. Prefera sa manance si sa bea apa in timpul noptii, dimineata devreme si seara, dar se hraneste in timpul deplasarii, smulgand in mers manunchiuri mari de iarba si fruze.

Mod de viata:

      Elefantii au un pronuntat comportament sociabil si traiesc in legaturi familial stranse. Relatiile dintre ei ei sunt atat de stranse incat chiar isi “inmormanteaza” rudele, acoperindu-le cu crengi. Le si jelesc, tinand un fel de priveghi timp de cateva ore.

     Femelele si puii traiesc in grupuri familial conduse de femela ce prezinta grad de rudenie cu toti membrii grupului.

     Tineretul mascul este exclus din familie in momentul atingerii maturitatii sexuale. Acestia vor duce in continuare  o viata de “burlaci”  in diferite grupuri. Masculii adulti traiesc singuri, fiind primiti in familie, pentru o scurta perioada de timp, doar in momentul in care una din female intra in calduri.

     Chiar daca strabat distante mari, grupurile nu se indeparteaza de sursa de apa. Aceasta deoarece elefantiilor nu numai ca le place sa bea apa, dar si sa se scalde in ea, in fiecare seara, daca e posibil.

     Dupa scaldat elefantii isi cern pamant uscat pentru pielea umeda. Stratul de prafi si argila format in acest fel I protejeaza impotriva ciupiturilor de insect.

Reproducerea:

     Elefantii se imperecheaza pentru prima oara la varsta de 14-15 ani. Din ritualul curtarii face parte si exprimarea atractie. Un astfel de gest este, de exemplu, cand femela si masculul se tachineaza reciproc cu trompetele. De regula dupa 22 luni de la imperechere se naste un singur pui. Acesta are o talie de aproximativ 85 cm, iar greutatea corporala de 110 kg.

     Puiul suge o perioada de cel putin doi ani si ramane alaturi de familie chiar si dupa nasterea urmatorului pui. O felela fata o data la patru ani, astfel incat de multe ori este inconjurata de 2 sau chiar trei pui de varste diferite, de la nou-nascut pana la pui de doisprezece ani. Daca puiul este atacat, femela grabeste sa-l apere hotarata.

Mod de comunicare:

     Daca elefantii aflati in cautare hranei nu se vad unii pe altii in tufisuri, se anunta reciproc ca sunt in regula emitand sunete grave, mormaite. In trecut aceste zgomote erau considerate ghioraituri de foame, dar astazi stim ca sunetele provin din nas, faring si profunzimea trompei. Indata ce elefantul sesizeaza un pericol, isi anunta colegii prin faptul ca nu mai scoate nici un sunet.

     Eventualele conflicte dintre animale, sunt solutionate de regula in mod pasnic. Animalul aflat pe o treapta inferioara, se da la o parte din fata superiorului, de indata ce acesta face un gest de amenintare cum ar fi infasurarea triompei sau starnirea prafului cu picioarele. In astfel de moment se pot auzi si sunetele de trompeta caracteristice elefantilor.

     Gesturi de amenintare si asemanatoare sunt folosite si pentru alungarea inamicilor.  

       Stiati ca…

•          Elefantul poate consuma chiar si 225 kilograme de iarba intr-o singura zi si poate sa bea pana la 136 litri de apa la o singura ocazie.
•          Cel mai mare coltde fildes despre care s-a relevant vreodata, a avut 3,1 metri lungime si 105 kilograme.
•          Elefantul alearga mai repede decat omul si are rezistenta deosebita, alearga cu o viteza de 8-9 km/ora mai multe ore in sir fara sa se odihneasca. Un grup aflat in migrare poate strabate chiar si 80 de kilometri intr-o zi.
•          In perioadele secetoase cu putina apa, elefantii scurma pamantul nisipos si uscat al alibiei raurilor. Folosesc picioarele, trompa si coltii pentru a aduce apa la suprafata. Putine alte animale au aceasta capacitate, printre acestea si vizurele melivor.

Ursul polar

Ursul polar

Cartea nr. 1

Mamifere                                                                                                   

Ø ORDIN: Carnivora

Ø FAMILIE: Ursidae

Ø GEN SI SPECIE: Ursus martimus

.

 

Caracteristici mai importante:

·        Dimensiuni coporale

Talie:  1,5 m

Inaltimea in pozitie bipeda: 2,4-3,3 m

Greutate corporala:

- masculul: 400-600 kg

- femela    : 300-400 kg

·        Reproducerea

Maturtatea sexual: La 3-5 ani

Perioada de de imperechere:  De la sfarsitul lunii martie pana la inceputul lunii iunie

Durata genstatiei: 7-8 luni

Numar puiilor lao fatare: 2

·        Mod de viata

Comportament:  Singuratic, cateodata se strang in jurul unui cadavru

Hrana:  Mai ales foci, mortaciuni, vara si plante

Durata vietii:  Necunoscuta

 Specii inrudite

     Cel mai mare reprezentant al familiei este ursul de Kodiak din America de Nord cu o lungime de 2,5m si o greutate de pana la 800 kilograme.

     Infricosatorul urs polar este al treilea cel mai mare carnivore terestru dupa ursul de Kodiak sic el de Kamchatka. Culoarea alba  a blanii sale se contopeste cu peisajul acoperit de zapada.

     Consitutia ursului polar s-a adaptat perfect conditiilor aprige de viata din tundrele inghetate. Acesta animal puterni, rapid si cu membrele usor arcuite poate strabate distante uriase. Siguranta in deplasare ii este conferita de mersul characteristic si de de pilozitatea specifica a talpii.

Mod de hranire si vanatoare

     Principala sursa de hrana a ursului polar este reprezentata de foci de la care consuma de obicei grasimea, pielea si organelle interne si numai cateodata carnea, Oandeste langa crapaturile ghetii sau se furiseaza in apropierea prazii cand grupurile de foci se odihnesc la soare. Folosindu-se de laba puternica aplica o lovitura mortal ce distruge oasele subtiri ale craniului focii. La sfarsitul verii, inceputul toamnei, ursii polari cauta pe malurile apelor cadavre de balena sau morsa, uneori putand fi observate grupuri de 10-20 de ursi ospatandu-se. In aceasta perioada ursii polari au la dispoziti o suprafata uscata mai mare pentru vanatoare, astfel alimentatia lor se diversifica, deoarece consuma si mamifere terestre.

Mod de viata:

     Ursii polari traiesc pe toata suprafata Polului Nord, dar cea mai mare parte a timpului si-o petrec pe malurile inghetate ale regiunilor sudice.  Se pare ca zonele lor preferate sunt cele in care apa inghetata si banchizele miscatoare intalnesc malul. La fel ca si celalalte animale cu mod de viata singuratic, ursul polar este active practice tot anul, tot timpul zilei  petrecandusi-l in cautarea hranei. Ursii polari sun foarte buni inotatori, sarind in apa cu capul inainte asemanator cainilor, sau alunecand cu spatele. Se deplaseaza in apa cu o viteza de pana la 10 km/h, folosindu-si la inot labele anterioare asemeni cainilor, dar,  spre deosebire de acestia, nu isi folosesc labele posterioare. Ursii polari se scufunda in apa cu ochii deschisi, dar narile inchise, putandu-si tine respiratia pana la doua minute.

 Reproducerea:   

     Imperecherea are loc primavera, perioada cea mai activa fiind luna aprilie, timp in care masculii strabat distante mari in cautarea partenerelor. Femelele fata o data la trei ani, dupa despartirea de ultimii pui.

     In perioada octombrie-noiembrie ursii polari isi sapa barlogul in zapada sau in pamantul ingehtat al tundrelor. Acesta are de obicei deschiderea spre panta sudica, vantul de nord aducand aici cantitati mari de zapada. Cu toate ca majoritatea ursilor polari isi sapa barlog, numai femelele gestante petrec perioade mai lungi in aceasta.

     Pui se nasc in perioada noiembrie-decembrie. La nastere acestia au o greutate de 450-900 grame, sunt neacoperiti de blana si au ochii si urechile inchise.

§  Teritoriul de raspandire al ursului polar

Aria de raspandire: Traieste pe campurile inghetate, in portiunea sudica a Polului Nord.

Protectia specie: In tarile din aria de raspandire au fost elaborate programe de protective si s-a limitat vanarea. In urma razboiului efectivul s-a redus la aproximatic 5 000 de indivizi; astazi numarul lor este estimate la 40 000 de exemplare. Ce ne rezerva viitorul, depinde de masurile de protectie a mediului aplicate in zona Polului Nord.

Cum se misca ursul polar pe gheata?

      Pe pantele acoperite cu zapada fina, neteda si alunecoasa, ursii polari aluneca uneori pe burta cu membrele departate.

     Cand alearga, se poate observa ca au membrele in  “O” , iar degetele orientate spre interior, astfle animalele grele reusesc sa-si pastreze echilibrul in mers.

       Stiati ca…

·             Ursii polari au mirosul extreme de dezvoltat, putand simti un cadavru de balena chiar si de la o distanta de 30 km. Detecteaza barlogul focilor cu toate ca acesta se gaseste la mai mult de un metru sub zapada sau pamant inghetat.

·             Ursul polar este tradat in peisajul acoperit de zapada de nasul sau negru ca taciunele. In zilele insorite acesta poate fi observant cu binoclul de la o distant de 10 kilometri. Pentru a nu fi descoperit cand se furiseaza spre grupuri de foci, ursul polar is acopera nasul cu labele.

·             Iarna temeratura din barlogul ursului este ridicata decat cea de afara fiind aproape de punctual de inghet.

·             Ursul polar poate alerga cu o viteza de pana la 40km/h, viteza medie de deplasare fiind 3 - 6,5 km/h.